Culorile omologate sunt:gri-aguti,gri-fier,chinchila,alb,negru,albastru,havana,lila,aguti-rosiatic (hasenfarbig),rosu,galben,thuringian,opal (blaugrau),alb cu ochi albastri,issabel (thurigian pe albastru) si toate aceste culori in varianta cu mantie.
Fotografiile luate de pe site-ul ZDRK - Asociației centrale germane pentru iepuri de rasă - sunt relevante pentru culorile raselor de iepuri și pentru crescătorii din Germania sau din alte țări.
La nivel european însă, ceea ce este demn de luat în seamă este standardul european - aici am vrut să fac o remarcă - standardul european este pentru a putea face o apreciere obiectivă în competițiile europene - dar la nivel național - uneori acest standard nu e respectat - și în Franța și în Germania, Olanda, Slovacia, Elveția - toate țările au și standarde naționale specifice raselor naționale și care unele nu sunt în standardul european - aș putea spune că e un fel de devălmășie chiar și la nivel european și lucrurile mai au până se vor fi clarificat și îmbunătățit mai bine.
Referitor la rasa Berbec Uriaș , aceasta e denumirea corectă la nivel european, și nu berbec german sau berbec francez, în standardul european este menționat în mod explicit că sunt admise toate culorile cu excepția celor argintii.
Culorile admise pentru Berbec uriaș sunt:
- gri agouti sălbatic
- gri-fer
- negru
- chinchilla
- alb
- galben
- roșu
- albastru
- gri-albastru ( opal)
- isabell
- turingian
- sallander
- havana
și alte culori specifice raselor de bază .
Rasa berbec cu desen ( berbecii cu manta) este o rasă specifică separată de berbecii unicolori având un standard particular specific acestei rase. Culorile admise de standard sunt aceleași cu cele de la berbeci uriași.
Berbecii cu manta nu e rasa diferita fata de cei unicolori,cum nici fluturii janet nu sunt rasa diferita fata de cei cu desen,e aceeasi rasa doar ca cei mantulati au gena broken
D-l Răzvan, vă recomand consultați un standard și vedeți cele două rase distncte de berbeci unicolori și berbeci cu manta !
La Pestrițul uriaș, întradevăr exemplarele unicolore ( pe negru,albastru sau havana) sunt parte componentă a rasei, deși nu sunt acceptate la expoziții, pot fi folosite la reproducție.
Standardul european face distincție la berbeci deoarece pentru a putea fi arbitrate în competiții berbecii cu manta au ca criteriu suplimentar de apreciere desenul distinct, în rest criteriile sunt aceleași ca și la berbecii unicolori.
Sunt de acord cu antevorbitorii mei. Berbecul uriaş unicolor face parte din aceaşi rasă ca şi berbecul cu desen. Standardul le tratează separat, pentru că exemplare cu desen necesită alte criterii de arbitraj, dar asta nu înseamnă că sunt rase diferite. Încrucişarea între două rase diferite ar rezulta metişi, iar în acest caz nu putem vorbi despre aşa ceva. Din contră, un crescător care se respectă, nici nu monteză femelă mantulată cu mascul mantulat, pentru că o astfel de încrucişare ar rezulta 25% pui aşa numiţi charlie, care au un desen de foarte proastă calitate. În rest, sunt de acord cu cele de mai sus şi mă bucur că aţi iniţiat această discuţie.
Daca berbecii cu mantie sunt rasa distincta fata de berbecii unicolori....inseamna ca puii rezultati din incrucisarea unui mantulat cu un unicolor sunt....corcituri...??stim bine ca pentru a pastra calitatea mantiei la berbeci se imperecheaza unicolor cu mantulat....
Standardul face distincție pentru a le putea arbitra - produșii rezultați nu sunt hibrizi, este un caz particular . Așa este și neozeelandezul care sunt tratate ca rase distincte , cel alb și cel roșu, sau vienezii ....se poate discuta de la caz la caz, la unele rase se specifică existența mai multor culori și faptul că acestea se apreciază după descrierea culorii de la rasa de bază, cum ar fi de exemplu chinchilla, havana, galbenul de turingia, sallander ori alte culori definite de rasa de bază, iar alte rase sunt tratate de standard distinct pe varietăți de culoare - cum ar fi de exemplu vienezii - pentru care fiecare varietate e considerată o rasă, sau de exemplu rasa rex - unde s-au dezvoltat culorile specifice și unde fiecare varietate de culoare e tratată ca o rasă distinctă .
Eu înțeleg că argumentele comisiei de standardizare au fost oferirea unor criterii de diferențiere, pentru apreciere, datorită faptului că de exemplu la rex , rasă cu păr scurt din cele 7 criterii de apreciere două sunt pentru culoare , respectiv culoarea exterioară (de acoperire) și uniformizarea și al doilea culorea de mijloc( intermediară) și cea de bază. Criterii cotate cu câte 15 puncte în standard. Alături de aceste 2 criterii de culoare există 2 criterii pentru blană (păr) și structura părului .
Vedem că în funcție de grupa în care sunt încadrate rase uriașe, mijlocii, cu păr scurt, mici, pitice - sunt prezente criterii diferite de apreciere care sunt de fapt criteriile care fac referire la genetica rasei și particularitățile distincte ale fiecărei rase. De aceea standardul tratează distinct berbecii, pentru a putea face aprecierea la arbitraj.
La gri vienez, la albastru vienez și albastru-gri vienez două din cele 7 criterii sunt criterii despre culoarea de acoperire- uniformizare și culoarea de bază. Criterii pe baza cărora se face distincția, deci importante - orice alte abateri fiind descrise în standard la defecte ușore sau grave, pentru fiecare criteriu în parte.
Se poate discuta despre culori și cum se interpretează standardul , dar aceste lucruri se discută pe baza standardului în vigoare.
Neozeelandezul alb are conformaţie şi constituţie diferită faţă de neozeelandezul roşu şi nici culorile nu sunt compatibile. Puii rezultaţi dintr-o astfel de încrucişare sunt metişi în adevăratul sens al cuvântului. În schimb la vienez, la berbec şi la rex conformaţia şi constituţia nu se diferă în funcţie de culoare şi dacă omul se pricepe la genetica culorii, poate să facă încrucişări între diferitele culori, fără riscul de a obţine iepuri care să nu se încadreze în standard. Aici - după părerea mea - nu vorbim despre rase diferite, ci despre varietăţi de culori.
Desigur de la caz la caz există particularități la fiecare rasă, standardul face diferențe între varietăți de culoare pentru a specifica diferențiat anumite proprietăți la culoare deși constituția sau poziția, ca și forma corpului sunt aceleași. Chestiunea cu priceperea pe genetica culorii este relativă, nu se poate afirma că toată lumea are cunoștințe științifice de genetica culorii și face împerecheri după reguli științifice de segregare - acest lucru este greoi chiar și pentru cercetătorii din domeniu - variabilitatea culorilor și diversitatea nuanțelor este destul de mare și oferă în continuare oportunitatea creării de noi rase, fiindcă lucrurile evoluează .
Dar opus acestei tendințe pe baze științifice este și aceea de a face încrucișări după ureche, care duc uneori la obținerea unor culori în fenotip asemănătoare cu cele descrise în standard, și nu identice, și care din punct de vedere genotipic sunt de fapt altceva. Aici am vrut să atrag atenția că practicându-se pe cazuri generale, și nu specifice, o asemenea conduită îi îndepărtează pe crescători de la conceptul de rasă pură, sau varietate pură de culoare.
Standardul definește culori existente, care sunt descrise pe lungimea firului de păr, cu atributele culorii de acoperire, intermediară și de bază foarte clar definite. În afara standardului există însă o sumedenie de alte culori și nuanțe definite conform codului științific al culorilor la iepuri dar care momentan nu sunt cuprinse în standardul iepurilor de rasă, ele nedefinind o rasă standardizată oficial.
Crearea unei rase presupune descrierea exactă a criteriilor de evaluare pentru o populație omogenă, care își păstrează caracterele în timp și are o putere de transmitere fidelă a acestor caractere, de conformație, greutate, culoare a ochilor, blănii, ghearelor - este cunoscut acest lucru. Până la a se ajunge la o formă definită și stabilă, evident sunt etape intermediare de lucru, cu infuzii, hibridări și alte procedee genetice menite să aducă stabilitate sau să îmbunătățească un anumit caracter.
În momentul obținerii unei populații stabile pe mai mulți ani se acceptă standardizarea de către forurile competente.
Cu siguranță vor apare noi varietăți de culoare la rase deja existente, sau chiar rase noi de sine stătătoare fiindcă biodiversitatea la iepuri este foarte mare.
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
chinchilla cu manta mascul sau femela . Multumesc
La nivel european însă, ceea ce este demn de luat în seamă este standardul european - aici am vrut să fac o remarcă - standardul european este pentru a putea face o apreciere obiectivă în competițiile europene - dar la nivel național - uneori acest standard nu e respectat - și în Franța și în Germania, Olanda, Slovacia, Elveția - toate țările au și standarde naționale specifice raselor naționale și care unele nu sunt în standardul european - aș putea spune că e un fel de devălmășie chiar și la nivel european și lucrurile mai au până se vor fi clarificat și îmbunătățit mai bine.
Referitor la rasa Berbec Uriaș , aceasta e denumirea corectă la nivel european, și nu berbec german sau berbec francez, în standardul european este menționat în mod explicit că sunt admise toate culorile cu excepția celor argintii.
Culorile admise pentru Berbec uriaș sunt:
- gri agouti sălbatic
- gri-fer
- negru
- chinchilla
- alb
- galben
- roșu
- albastru
- gri-albastru ( opal)
- isabell
- turingian
- sallander
- havana
și alte culori specifice raselor de bază .
Rasa berbec cu desen ( berbecii cu manta) este o rasă specifică separată de berbecii unicolori având un standard particular specific acestei rase. Culorile admise de standard sunt aceleași cu cele de la berbeci uriași.
La Pestrițul uriaș, întradevăr exemplarele unicolore ( pe negru,albastru sau havana) sunt parte componentă a rasei, deși nu sunt acceptate la expoziții, pot fi folosite la reproducție.
Standardul european face distincție la berbeci deoarece pentru a putea fi arbitrate în competiții berbecii cu manta au ca criteriu suplimentar de apreciere desenul distinct, în rest criteriile sunt aceleași ca și la berbecii unicolori.
Cu respect,
Rákossy Zsigmond
Eu înțeleg că argumentele comisiei de standardizare au fost oferirea unor criterii de diferențiere, pentru apreciere, datorită faptului că de exemplu la rex , rasă cu păr scurt din cele 7 criterii de apreciere două sunt pentru culoare , respectiv culoarea exterioară (de acoperire) și uniformizarea și al doilea culorea de mijloc( intermediară) și cea de bază. Criterii cotate cu câte 15 puncte în standard. Alături de aceste 2 criterii de culoare există 2 criterii pentru blană (păr) și structura părului .
Vedem că în funcție de grupa în care sunt încadrate rase uriașe, mijlocii, cu păr scurt, mici, pitice - sunt prezente criterii diferite de apreciere care sunt de fapt criteriile care fac referire la genetica rasei și particularitățile distincte ale fiecărei rase. De aceea standardul tratează distinct berbecii, pentru a putea face aprecierea la arbitraj.
La gri vienez, la albastru vienez și albastru-gri vienez două din cele 7 criterii sunt criterii despre culoarea de acoperire- uniformizare și culoarea de bază. Criterii pe baza cărora se face distincția, deci importante - orice alte abateri fiind descrise în standard la defecte ușore sau grave, pentru fiecare criteriu în parte.
Se poate discuta despre culori și cum se interpretează standardul , dar aceste lucruri se discută pe baza standardului în vigoare.
Dar opus acestei tendințe pe baze științifice este și aceea de a face încrucișări după ureche, care duc uneori la obținerea unor culori în fenotip asemănătoare cu cele descrise în standard, și nu identice, și care din punct de vedere genotipic sunt de fapt altceva. Aici am vrut să atrag atenția că practicându-se pe cazuri generale, și nu specifice, o asemenea conduită îi îndepărtează pe crescători de la conceptul de rasă pură, sau varietate pură de culoare.
Standardul definește culori existente, care sunt descrise pe lungimea firului de păr, cu atributele culorii de acoperire, intermediară și de bază foarte clar definite. În afara standardului există însă o sumedenie de alte culori și nuanțe definite conform codului științific al culorilor la iepuri dar care momentan nu sunt cuprinse în standardul iepurilor de rasă, ele nedefinind o rasă standardizată oficial.
Crearea unei rase presupune descrierea exactă a criteriilor de evaluare pentru o populație omogenă, care își păstrează caracterele în timp și are o putere de transmitere fidelă a acestor caractere, de conformație, greutate, culoare a ochilor, blănii, ghearelor - este cunoscut acest lucru. Până la a se ajunge la o formă definită și stabilă, evident sunt etape intermediare de lucru, cu infuzii, hibridări și alte procedee genetice menite să aducă stabilitate sau să îmbunătățească un anumit caracter.
În momentul obținerii unei populații stabile pe mai mulți ani se acceptă standardizarea de către forurile competente.
Cu siguranță vor apare noi varietăți de culoare la rase deja existente, sau chiar rase noi de sine stătătoare fiindcă biodiversitatea la iepuri este foarte mare.